O scriitoare prolifică în ceea ce privește misticismul și întemeietoare a mișcării ezoterice internaționale, Alice Bailey s-a născut pe 16 iunie 1880, în Manchester, fiind fiica unui inginer. După o educație severă aceasta a intrat, pentru o perioadă în mișcarea evanghelică împreună cu armata britanică, care a dus-o în India. În 1907 scriitoarea s-a căsătorit cu Walter Evans, pe care l-a cunoscut în India și au emigrat în America, unde el a devenit preot episcopal. Căsătoria nu a fost una reușită, iar după nașterea a trei fiice, Alice Bailey a reușit să se separe și, mai târziu să divorțeze de soțul ei. 

În america, Alice Bailey a descoperit lucrările lui Madame Blavatsky și a început să colaboraze cu Societatea Teozofică.  Religia creștină, dogmatică și strictă pe care ea o urmase mai înaiante a ajutat-o să-și lărgească orizontul spiritual, iar figura lui Hristos a rămas în centrul convingerilor sale. Mai târziu ea a fost dezamăgită de intrigile meschine ale Societății Teozofice și a încetat să mai fie un membru activ al acesteia, dar a recunoscut întotdeauna beneficiile pe care teozofia le-a adus în viața ei.

Doctrina lui Blavatsky legată de credințele oculte au condus-o spre identificarea unui spirit, care, spune ea, a ghidat-o de la vârsta de 15 ani. În 1919 scriitoarea spune că a fost contactată de spiritul unui alt individ pe care ea l-a numit „Tibetanul” și l-a idenficat cu adeptul ocultismului Djual Khool amintit de către Blavatsky. După câteva ezitări inițiale ea a acceptat să fie îndrumătoarea acestuia. Rezultatul s-a concretizat într-o serie de cărți pe care le-a intitulat „Tibetanul” (al cărui nume ea îl scria „Djwhal Khul”) dictat de către o voce interioară. Cel mai popular, dar și cel mai greu de citit este amplul volum „Tratat asupra Focului Cosmic”, o carte mai dificil de parcurs chiar și decât opera lui Madame Blavatsky, „Doctrina Secretă”, dar care conține niște diagrame cosmice interesante. Unele din aceste diagrame s-au regăsit mai întâi, în forma lor originală în literatura teozofică.

Niciunul dintre aceste materiale vaste nu are  nicio legătură cu Buddhismul Tibetan autentic, în ciuda faptului că includ destul de multe elemente ale teozofiei și creștinismului popular. Evident că avem de a face cu un exemplu de comunicare canalizată, care integrează elemente ale subconștientului mijlociu; dar, de asemenea, ca și în cazul lucrării „Seth” a lui Jane Robert, nu poate diminua posibilitatea simbiozei psihice cu o entitate superioară exprimându-se prin intermediul subconștientului ei. 

În 1920 Alice s-a căsătorit cu un alt teozof, Foster Bailey și în 1923 au deschis The Arcane School pentru a-i învăța pe discipoli cum să promoveze Mărețul Plan Universal sub îndrumarea ierarhiei interioare de ordin spiritual condus de către Hristos. După moartea sa din 1949 școala a fost condusă de către soțul său. Aceasta încă se dezvoltă ca o mare asociație internațională și o organizație, Lucis Trust, creată pentru a se ocupa de aspectele legale privitoare la publicarea cărților și școală. Influența scrierilor dificile ale doamnei Bailey a fost chiar mai importantă decât cea a lui Blavatsky în mișcarea Noua Eră.

Până în prezent, parcursul scriitoarei Alice Bailey a inspirat și continuă să îi inspire pe mulți. Faptul că nu a urmat drumul teozofic neînsemnat și învățăturile Noii Epoci precum Summit Lighthouse poate indica faptul că se găsește la un nivel mai înalt de comunicare canalizată.